Sidef de ganduri

Haideti sa cautam frumusetea in jurul nostru.
E ceata acum, privesc prin ea, vad vagi chipuri familiare. Oameni purtand doua, trei sau chiar mai multe masti. A venit vremea carnavalului si eu nu stiam. Intotdeauna m-am intrebat ce purtati in rucsacelele acelea mari, care le tot duceti de colo colo. Deci, oameni purtand in rucsacelele lor masti, intocmai ca Mos Craciun cadouri in al sau sac.
Ceata a devenit chiar ceva mai densa. Si ploaia a inceput. Dar oare aceste raze care o mai strabat din cand in cand de unde sunt?
E curcubeul. Ce frumos! Lumini jongland impreuna o intreaga paleta de culori, cum numai cu ochii inchisi poti vedea. Raman la aceeasi idee, culoarea mea preferata e violetul. Asa ca imi voi lua pantalonii portocalii, adidasii portocalii, geaca portocalie, si ma voi aventura pe strazi intr-o ratacire de o clipa. O uriasa gluma pe care nici chiar eu nu o mai inteleg uneori. Dar ma iert singura, pentru toate lucrurile anapoda pe care le fac mai mereu. Asta imi da puterea sa merg mai departe. E inca ceata, dar drumul imi este familiar, tot asa precum chipurile pe care le mai zaresc citeodata.
Simple carcase in cautarea unui curcubeu, suntem tot noi. Chiar daca uneori aripi de ingeri ne falfaie pe umeri. Chiar daca uneori cornite cresc in frunte, dar pica neputincioase o clipa mai tarziu. Ingeri sau demoni, dualitatea ilogica a unui sarut, pe care lumea ca egregor nesatul de lumina ni-l acorda uneori.
As vrea sa zbor, ah! Unde imi sunt aripile atunci cand am cea mai mare nevoie de ele.
Alerg pe un camp tacut si alb, zapada imi trece de brau, e rece, si sunt gata sa ma trezesc.Tacerea umple totul prin lipsa ei de miscare.
Cald. Rece. Zapada. Asternut. Deschid ochii. Ma priveai razand.
-Iar alergai in vis?