Sifonierul privea patul gol. Ar fi putut fi un contabil al intamplarilor. Ar fi putut descrie in amanunt fiecare forma, detaliu al celor doua trupuri. doar daca ar fi avut maini! ar fi putut schita opere de arta in fiecare seara, la lumina palida a lumanarilor parfumate de pe birou. Derula memoriile ca pe un diafilm. Imagini, sunetele aproape mute, mirosul parfumurilor amestecate.
Stau pe marginea patului si il privesc ca pe un preot ce imi stie trecutul ca pe propria biblie. Ma priveste inapoi si parca ma intelege. avem doua lucruri in comun: amintirile si amandoi nu stim unde am gresit. Daca ar avea gura mi-ar fi zis: ti-am zis eu!
Intorc privirea spre o jumatate de pat candva plina. clipesc doar in gand si imi propun un viitor sigur: schimb patul!
E doar o chestiune de timp;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu